Sa stii ca tratatul asta de pace functioneaza, chiar daca e cam subred si nu sta decat intr-un ac. Nu de singuranta, pentru ca asa ceva n-am avut niciodata si n-am vrut niciodata.
E bine ca nu ne mai razboim. Ma extenua faptul ca aveam geanta plina de replici acide. Era prea greu de carat si uneori mai pierdeam cate una pe la cusaturi.
Oricat de mult mi-ar placea tratatul asta cumparat cu zapada si portocale rosii, trebuie sa recunoastem ca si atacurile acelea furisate sub cesti de cafea, aveau farmecul lor. Si ca nu conteaza cat de mult negam existenta promisiunilor acelora, pentru ca ele inca sunt inchise in borcane si stau cuminti pe raft.
Imi aduc aminte ca am simtit asta candva. Acum parca se simte altfel... totusi inca miroase a fum de tigara si piersici. Da, acum se simte cu totul altfel. Ai schimbat tigarile cumva?...
Toata povestea asta cu "am facut pace" se rezuma de fapt la faptul ca noi nu mai incercam din rasputeri sa ne calcam pe cozi. De matura. Amandoi stim ca suntem pe o sarma si incercam sa traversam tot oceanul de vise pe care le-am inecat saptamanile trecute. Lipsa mea de echilibru si stangacia ta de dreptaci s-ar putea sa ne faca sa cadem. In gol, ca nu mi-au placut niciodata parasutele. Tie, nu stiu.
Ar fi bine sa te tii de promisiunile alea, pentru ca maine s-ar putea sa platesti pentru ele si nu cred ca ti-ar placea sa primesti ceea ce meriti. Nu iti voi spune sa ai grija ce iti doresti pentru ca nu ar mai avea farmec. Intotdeuna mi-a placut sa imi doresc imposibilul, ca mai apoi sa il bag in congelator si sa inghete "im"-ul din fata. De aia mi-e plin mie congelatorul de inghetata.
Ma intrebam de ce nu poti sta aici, cu mine, o perioada. Abia apoi am realizat ca eu sunt cea fara de stare si ca as pleca inaintea ta. Asa ca hai sa plecam fiecare in lumea lui si sa ne intalnim la intersectia marii cu zapada. Sa nu intarzii, ca nu am de gand sa te astept pana se coc merele verzi.
M-am tot gandit. Am realizat ca nu e bine sa facem promisiuni. Oricum nu le-am folosi la nimic si deja ne sunt pline dulapurile de cuvinte inutile si lucruri nefacute. Mai bine hai sa ne lasam dusi de vantul asta arctic ce aproape ca ne ingheata si sufletul in sange. Aproape.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu