E vacanta si e momentul perfect pentru schimbarile alea pe care le aveai in plan de atata vreme. E momentul ideal sa iti construiesti un nou mod de a privi lucrurile si oamenii. Unul mai impersonal.E momentul perfect sa faci toate schimbarile alea dupa care tanjeai de atata timp si pe care nu aveai curajul sa le faci. Dar nu e neaparat vorba de schimbarile in sine. E vorba de doruri si vise si oameni lasati in urma. E vorba de dorinte ce ard mocnit si care cer un suflu de oxigen.
Stii, n-am putut niciodata sa renunt usor la oamenii care imi sunt dragi. Nu am stiut niciodata sa le impun limite clare dincolo de care sa nu ii las sa se aventureze. Am acceptat faptul ca limitele sunt o chestie relativa. Orice limita poate fi impinsa la extrem, asa cum orice regula poate fi incalcata. Numai ca de data asta voi renunta sa mai cred in oameni. Si sa imi pese de ei. Pentru ca altfel nu se mai poate. Am pierdut prea multe lucruri doar pentru ca am acceptat sa imi pun eul sa astepte pe hol, in timp ce altii isi plangeau sinele pe umarul meu.
Nu mi-am inceput vacanta bine. Am facut ceea ce nu credeam ca voi fi capabila. Am trantit singura usa care stiam ca va fi intotdeauna deschisa. Si am impresia ca am auzit-o cum s-a incuiat. Imi pare rau, numai ca uneori asta nu e de ajuns. Trebuia sa fi facut o copie dupa cheie. Trebuia sa fi facut atat de multe... sper sa ma fi inteles.
Mai sunt cateva zile pana la Craciun. Unul petrecut intre oameni dragi, cu zambete sincere si zapada (sper). E incredibil cat de dor imi era de asa ceva. De povesti, de amintiri, de oameni fericiti sa fie impreuna, de ciocolata calda in termos si coji de portocale pe covor. Imi e dor sa simt ca am si eu locul meu undeva, langa oameni carora le pasa. Chiar, il am...?
Desi sunt constienta ca dupa vacanta asta o sa pierd mai mult decat o sa castig, nu e un lucru pe care il pot impiedica. Se zice ca oamenii si prioritatile lor se schimba. Probabil e adevarat. Dupa fiecare vacanta am pierdut oameni, intr-un fel sau altul si ce a mai ramas din ei, nu a mai fost niciodata la fel. Sigur e adevarat. Ma intreb daca o sa fim si noi genul de oameni care au fost cei mai buni prieteni, ca mai apoi sa nu se recunoasca pe strada. Probabil vom fi. Things always change.
Mi-am propus ca dupa vacanta asta sa iau lucrurile asa cum vin. Sa fac doar ce imi doresc. Daca imi doresc. Atunci cand imi doresc. Mi-a zis mie cineva odata, ca daca nu te lasi purtat de instincte viata devine incolora. Asa ca, de ce sa imi decolorez in mod constient viata?!
Sunt multe lucruri ce ar putea fi zise. Ce ar trebui sa fie spuse. Numai ca in momentul de fata asculta prea putini oameni si asculta tocmai cei carora nu e nevoie sa le zic nimic. E de ajuns sa ii privesc si ei inteleg. As vrea sa pot sa ii fac sa inteleaga pe toti ceilalti. Poate atunci nu ar judeca atat de aspru ceea ce vad prin mine.
Sper ca dupa toata nebunia din ultimele saptamani, vacanta asta sa vina cu o doza de calm si liniste. In mod clar de asta am nevoie. Si de niste schimbari in mentalitate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu