Stii, e putin aiurea sa arunci cu promisiuni in stanga si in dreapta si sa fi incapabil sa le mai aduni. Nu inteleg de ce le scrii pe biletele colorate si le imparti oamenilor daca oricum pentru tine sunt doar cuvinte. Nici macar vorbe, pentru ca tie nu iti pasa. Doar ca iti doresti sa pastrezi aparentele. Tragi cu dintii de ele. Nu prea iti vine sa crezi ca se termina si alea si o sa ramai cu buzele muscate si umflate.
O sa imi spui ca ma insel. Ca tie de fapt iti pasa. Ca tu de fapt nu ai scris biletelul ala doar ca sa fi sigur ca iti mai scrie pixul. L-ai scris pentru ca tu credeai ceea ce ziceai. Am primit atatea biletele colorate incat as putea sa imi redecorez tot apartamentul cu post-it-uri. Am citit atatea, incat stiu sa le deosebesc pe cele adevarate de falsuri. Asa cum stiu sa deosebesc o larva de o nimfa.
Niciodata nu mi-au placut oamenii care nu sunt punctuali. Nu are nicio legatura cu asteptatul. Nu. Are legatura cu faptul ca nu isi pot tine promisiunile. In general sunt genul de oameni care promit multe si fac putine. Prea putine. Poate e si lipsa de interes. Sigur e si lipsa de interes. Daca am invatat ceva, acel lucru este sa nu ma bazez pe promisiunile lor. Sa am intotdeauna un al doilea plan. In caz ca isi uita promisiunile.
Desigur, mai este un tip de oameni. Cei care sunt intotdeauna in contratimp. Iti promit ceva si abia dupa ce "termenul limita" a trecut isi amintesc de acea promisiune. Iar daca intre timp, tu le-ai aruncat la gunoi biletelul colorat, tot ei sunt cei care te mustra. Tot tu esti vinovat. Trebuia doar sa ai rabdare si sa astepti. Pana cand?! Pana unde?!
Dupa teancuri imense de biletele adunate pe birou si cosuri de gunoi pline, incepi sa fii de acord cu ideea ca increderea e doar un alt cuvant. Unul spus prea des si inteles prea rar. Cum poti avea incredere in cineva care isi incalca atat de des promisiunile? Nu prea poti. Si tot tu esti vinovat ca nu ai incredere....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu