Choices.

Stau in mijlocul a ceea ce imi era odata suflet. Acum, e doar o camera in care am inghesuit obiecte si persoane ce mi-au trecut prin minte. Si e greu sa le tin pe toate in acelasi loc, in acelasi timp. E prea multa agitatie si simt cum isi pierd sensul. Dar am nevoie de ele aici, acum. Pentru ca e locul si timpul deciziilor, iar eu nu am fost niciodata capabila sa fiu fericita cu deciziile pe care le-am luat. Intotdeauna a existat ceva de regretat. Poate de asta nu mi-a placut niciodata sa fiu cea care sa ia deciziile importante pentru mine. Intotdeauna i-am lasat pe altii sa aleaga.

 Dar acum e altfel. Acum sunt eu cea care trebuie sa ia decizia asta. Sunt eu cea care trebuie sa deschida sertarul acela in care am pastrat tot ce imi era mai drag si dulapul in care mi-am incuiat temerile. Acum, e momentul adevarului. Numai ca nu sunt foarte sigura ca stiu despre care dintre adevaruri vorbim aici. Asa cum nu sunt sigura ca voi putea lasa totul in urma si ca imi voi putea sterge din suflet toate amintirile zilelor de ieri. Pentru ca, pana la urma, ieri-urile acelea au fost cele mai fericite.

Si daca totusi ma decid sa las totul in camera asta si sa plec? Va insemna ceva mai mult ziua de maine decat cea de ieri? Sau voi vrea sa ma intorc, in momentul asta de aici si acum si sa aleg altceva?...

Asta a fost intotdeuna problema mea. Nu am putut sa ma decid. Nu am fost capabila niciodata sa aleg albul sau negrul. Pentru ca mie imi place griul. Nu am stiut niciodata sa spun "te iubesc" sau "te urasc", pentru ca a fost intotdeauna ceva mai mult. Ceva mai complicat si mai intortocheat.

Trebuie sa marturisesc ca si acum mi-e frica. Frica bolnavicioasa. De esec. De singuratate. De lipsa de... ferestre aburite de respiratii copilaresti. Si nu stiu daca alegerea asta e atat de complicata pe cat o fac eu sa para. Si nu stiu daca sunt pregatita sa plec de aici, de pe covorul asta mov. Si sa merg intr-o lume incolora. Nu am destule creioane si nici indemanarea sa colorez acum. Dar nu stiu daca ar trebui sa raman... daca ar trebui sa continui sa impletesc vise si sa le agat la geamuri. Mi-e frica sa nu le ia vantul si pe astea, iar eu sa ma arunc dupa ele in golul fiintei ce eram candva.

Poate e prea repede. Poate e prea tarziu. Poate am ales deja dar nu vreau sa stiu. Poate nu o sa pot alege nici acum si o sa se indure altii de mine.... Poate o sa devina mai simplu si mai decolorat. Poate o sa fie gri. Poate o sa stiu sa aleg intelept. Poate o sa imi adun toate creioanele si acuarelele si voi merge sa pictez si alte lumi. Deocamdata... raman suspendata intre alegeri. Pentru ca nu am invatat inca sa le fac.