Get the weird out

Gandesc in engleza. Imi place sa ii spun defect profesional, dar de cele mai multe ori toate gandurile vin in alta limba si trebuie sa le traduc. Mi-e si mai usor sa scriu in engleza decat in romana, iar uneori e frustrant pentru ca tot romana mi-e de suflet.

Intotdeauna prima data cand ies din casa, ies cu piciorul drept. E o superstitio-ciudatenie pentru ca uneori ma opresc in fata pragului doar pentru a-mi calcula pasii. Tind sa cred ca devine obsesivo-compulsiva chestia, dar deh! exista si altele mai rele.

Ma inrosesc in ultimul hal. Ajunge fata sa mi se asorteze cu parul atunci cand mi se fac complimente sau sunt pusa in centrul atentiei. Si nimic nu e mai rau decat sa te inrosesti mai tare pentru ca stii ca esti deja rosie.

Nu plec in deplasari fara ursuletii mei de plus. Prefer sa renunt la haine decat la ei. Astia 3 (da, din nou 3) au fost prin bagaje, in rucsacuri, in plase, pungi, trenuri, masini si ca o farsa, anul treut pe vremea asta au fost mancat si frig cam doua zile (aka si-au facut veacul intr-un congelator, intr-o punga de plastic. ha ha).

Citesc mult. Mult mult mult. Cam orice imi pica in mana. Unii considera asta o ciudatenie. Mie mi se pare normal, numai ca de la atatea biblioteci si carti, am facut alergie la citit  carti.

Visez oameni morti. Sau pe punctul sa moara. Totally creepy sa stii cu cateva zile inainte la inmormantarea cui o sa mergi. Uneori mai si vorbesc cu ei. In mod ciudat, imi si raspund. 


Mi-e frica de mor de caini. Orice caine. Ca-i din ala de nu stii daca e de plastic sau adevarat, sau daca e urs in toata regula, mie tot frica imi e. Asta nu se mai vindeca veci!!!


In general, ma apuc de curatenie vineri dupa amiaza si dupa fix jumatate de ora, abandonez. E verificat involuntar cu ceas si cronometru si mama ranzand cand ii zic "termin maine". 


Imi rodeam unghiile. Total scarbos si neigienic. de aia am inceput sa le chinui cu oja in mod intens.  Functioneaza, in afara de momentele de stres extrem cand aflu ca a mai murit cineva sau este pe punctul sa.


Ascult rock cand vreau sa ma calmez. Imi da o stare ciudata si dupa 2-3 piese incep sa cant si ma linistesc.


Sunt pericol public. Sunt impiedicata. Sparg, vars, rup, dau cu ceva pe jos cel putin o data la cateva zile si culmea! fac asta tot cu lucrurile care-mi sunt dragi sau de care am iminenta nevoie. (pentru cunoscatori, vedeti episodul Tweety! Stiti voi despre ce vorbesc)


Sunt atat de incapatanata uneori, incat poti sa picuri ceara pe mine si nu clipesc. Pentru ca nu vreau sa iti dau satisfactia sa vezi ca renunt. Asa ca... sufar in tacere.


As incerca orice mancare ciudata. Doar sa vad cum e. Bring it on!!!


Scriu. Cand e prea mult, prea putin, prea des, prea rar. Scriu pe orice colt de servetel si pana nu imi mai simt pixul in mana.


Am un pandantiv pisica de care m-am lipit asa de tare, incat mi-a devenit lucky charm. In fiecare zi in care nu l-am avut ceva rau s-a intamplat.


Sunt atat de sincera, incat uneori iti vine sa iei o caramida si sa imi dai cu ea in cap in cel mai pozitiv mod pentru asta. It is how it is, hate me for it.


Asta a fost pentru tine, Venetianule. Sa nu zici ca nu te iubesc. Oricum comentariul tau m-a amuzat teribil asa ca am share-uit! Daca mai vrei, iti zic in private restul, ca nu vreau sa fiu luata drept inadaptata total.