Eu nu mai inteleg nimic. Daca stau mai bine sa ma gandesc, nu am inteles niciodata prea multe in ceea ce ne priveste. M-am bazat pe intuitie, ca si in alte cazuri si am inchis ochii. Te-am lasat sa fi tot ceea ce esti. Sa iti dai seama ca in jurul meu nu e nevoie sa stai pe varfuri. Ca pe mine nu ma deranjeaza bocancii tai, chiar imi plac. Asa cum imi place si tricoul ala alb si geaca aia neagra. Nu inteleg cum putem uneori sa fim atat de... noi, iar alteori sa fim atat de inghetati. Daca nu am fi la fel de nebuni, as crede ca nu iti pasa deloc. Poate ma mint si tie chiar nu iti pasa, insa am senzatia ca ne-au cam fuzionat eurile. Tie chiar iti place jocul asta? Sincera sa fiu, nu imi era dor de jocuri, dar o sa il joc. Pe teritoriu neutru, cu regulile tale. Cand o sa pierzi, iti spun de pe acum ca nu primesti despagubiri. Ca o sa te am in bucati, sau pe de-a-ntregul, vei fi al meu. Si nu, nu in sensul ala posesiv care ma caracterizeaza cand vorbim de ciocolata. In sensul ala in care o sa te trag mai aproape ca mi-e frig si tie o sa ti se incurce degetele in parul me. Totusi, ai putea sa imi explici si mie ce jucam. Cui i se pune pata primul pierde? Stii si tu cum e: cineva se indragosteste primul. Cineva pune pe altcineva pe un piedestal si il venereaza ca pe un zeu pagan. Deci trebuie sa iti scriu pe litere ca ai pierdut? Sau am pierdut?.... Cine mai stie. La urma urmei, chiar conteaza? Si totusi, noi ce statut avem? Cine vrem sa fim? Cine suntem, de fapt?
I don't understand our relationship. Sometimes I feel like we're friends, sometimes I feel like we're more than friends, but sometimes I feel I'm just a stranger to you... Please, make me understand.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu