Ultimele zile de vara. De liniste. In curand o sa miroasa a toamna si o sa se sufoce tot orasul de frunze, iar eu voi avea parte de un ultim inceput aici. Va fi un an agitat cum n-am avut de multa vreme si va fi exact ceea ce am eu nevoie acum. Pentru ca a fost prea multa liniste si acum lucrurile o sa se precipite in asa hal incat imi va iesi tot prin piele. Absolut tot.
Blogul are un nou look. S-a gandit cineva ca e prea monoton si ca are de pierdut aproximativ 2 zile sa il faca sa arate altfel. Si acum, arata altfel si... se simte altfel. E o senzatie ciudata ce nu seamana cu nimic. Probabil va dura pana ma obisnuiesc, dar deocamdata nu se simte tocmai...normal.
Incerc. Eu chiar incerc aici si depun eforturi. Si pare in zadar, ca nu vad niciun rezultat. Dar incerc in continuare pentru ca am o urma de motiv. De motivatie. De ceva ce ma trage si ma impinge si ma face sa nu renunt. Si nu, nu-i incapatanarea care pe tine te amuza atat de tare. E pur si simplu nevoia de a incerca in continuare, din curiozitate. Sa vad daca, in sfarsit, va iesi ceva bun din toata povestea asta. Si cu tot optimismul ingerat fortat din cauza ta, trebuie sa siu sincera si sa ne recunoastem ca nu, nu va fi nimic. E doar un alt cosmar cu o motivatie iluzorie si siguranta ca totul va fi la fel.
Ar trebui sa ai incredere in prieteni. Cel putin asta se spune. Intrebarea care o pun, e cum stii care iti sunt prietenii? Cum stii daca ii mai ai sau daca ti-au fost prieteni vreodata? de fapt, am incetat sa imi mai bat capul cu lucrurile astea. Incredere a devenit doar un alt cuvant, iar prietenia e notiune abstracta. Toti iti sunt prieteni atata timp cat au nevoie de tine, dupa aceea devii disposable waste.
Nu mai am timp sa ezit. E un pic prea tarziu sa dau inapoi si sa pun intrebari. E drum cu sens unic si destinatie partial cunoscuta. Finalul povestii e inca in ceata, acum lucram la desfasurarea actiunii. Urmeaza punctul culminant. Stay tuned.
Song of the day:
Vreau sa vorbesc cu tine, dar faptul ca nu imi raspunzi la telefon sau la mailul nu ne ajuta. Am gresit si vreau sa imi cer scuze. Sunt si eu om si o mai dau in bara, dar oricat de rau as fi suntem prieteni. Asa ca raspunde la telefon!
RăspundețiȘtergereImi pare rau, dar nu, nu mai suntem prieteni. De fapt, nu cred ca am fost vreodata. Am fost doar oameni care s-au intamplat sa se afle in aceleasi circumstante. Tu esti trecut, iar trecutul ar trebui sa ramana mort.
RăspundețiȘtergere"Stay tuned". asta suna atat de sarcastic din partea ta... de fapt e ca de obicei. E stilul tau clasic de a reactiona atunci cand esti calcata pe carapace sau ti-ai intins continutul carapacei pe covor. Nu stiu de restul, dar eu voi ramane "tuned".
RăspundețiȘtergereMe? Sarcastic? Never!
RăspundețiȘtergereNu sunt calcata pe carapace. Am descoperit ca nu se crapa oricat de tare dau unii cu ciocanu in ea. E super-carapace. Limited edition.
Stay tuned ca poate descoperi ceva nou.