Azi am nevoie de tine aici. Am nevoie de un prieten. Unul adevarat. Unul care sa ma asculte doua ore cum vorbesc despre el si sa traga concluziile in locul meu. Iar tu, ai face-o in cel mai crud mod posibil: mi-ai zice "ti-am spus ca asa o sa se intample, nu ai ascultat. Hai sa bem ceva si trecem peste, ok?". Clar. Azi am nevoie de tine aici.
De cand ai plecat s-a dus dracu lumea asta. Oamenii. E lipsa acuta de incredere in cineva. In oricine de fapt. Noi, oamenii care ne trezeam la 2 noaptea si intram pe mess ca cineva avea o problema existentiala, am ajuns rechini. Am ajuns la stadiul ala in care nu stim cum sa ne tragem unii pe altii in jos, cum sa facem sa curga un pic de sange. Cum sa mai ucidem ce-a mai ramas din sufletul ala nenorocit. Am ramas fara oameni dispusi sa fie impartiali si sa asculte cum te plangi din aceeasi cauza, de 3 ore jumate. Oameni carora sa le poti spune orice, fara sa fi jenat, inhibat sau sa ai cea mai vaga impresie ca vorbesti tampenii si aberezi pe teme ipotetice.
De asta am nevoie de tine. Sa taci, sa asculti si apoi sa imi zici ca e o situatie de tot cacatul, dar ca asta ar trebui sa fac. Ca asta e bine, dar ca tu o sa ma prinzi daca o sa cad. Am nevoie de tine, sa fi sincer. Sa imi zici cum arata lucrurile dintr-o perspectiva obiectiva. Sa-mi raspunzi tu la intrebarile de care mie imi e frica. Pentru ca tu ai avea suficient curaj sa imi spui tot ce imi tac restul.
Stateam azi si ma gandeam la tine. La noi. La mine. La el. La noi. Si mi-am dat seama ca intr-un fel nu mai imi e dor. Nu ma intelege gresit, as da absolut orice sa vi inapoi. Sa stam in pat, sa mancam portocale si sa ne uitam la Criminal Minds. Vreau sa vi si sa ma duci la concertul ala penibil, pentru ca sincer uneori am impresia ca innebunesc in casa. Dar nu mai imi e dor din ala care durea pana in maduva sufletului. Nu. E doar dor. Inca mai doare, dar incepusem sa visez frumos. Sa vad un alt noi, sa am senzatia ca eu pot orice acum. Tocmai de asta am nevoie de tine. Sa-mi pui realitatea pe masa si sa imi zici ca e ok sa o dau in bara cand visez frumos.
Inca nu am invatat sa visez frumos. Ti-am zis eu ca finalurile fericite nu le am in sange, dar nu m-ai crezut. Iti jur, ca nu le am deloc. De fapt, cred ca sunt constant bantuita. Nu de tine. De orice fel de final, sau inceput, in sepia. As zice ca sunt obisnuita, dar ma cunosti. Am momentele alea supide in care imi dovedesc cat sunt de umana si imi permit sa visez. Iar apoi, se duce dracu` tot.
Era bine cu tine. Pentru simplul fapt ca nu imi lasai destul timp sa visez. Imi dadeai multe senzatii concentrate foarte des. Le puneai in sticlute mici, ca sa fi sigur ca le simt. Poate de aia nu am avut timp sa fiu atat de dezamagita. Stii, diferenta dintre voi doi e ca tu ma aduceai la limite si ma impingeai mai departe, doar ca sa imi demonstrezi ca pot mai mult. E doar ma duce si ma lasa acolo.
Beau ceai. Eu, ceai. E un alt viciu. Sau pe punctul de a ajunge un alt viciu. Aseara imi era pofta pe ceaiul ala groaznica pe care il faceai in microunde. Stateam langa pat si ma gandeam ce ai fi zis daca m-ai fi auzit. Probabil ai fi tacut, m-ai fi urcat in masina si m-ai fi dat jos la urgenta.
Poti sa vi sa zgaltai niste oameni? Nu mult, doar asa sa le intre un pic neuronii in priza si sa isi dea seama ca nu e ok ce fac. Am ajuns la o limita unde ori renunt, ori merg mai departe si vad cat pot sa mai inghit. Numai ca am baut ceaiul prea cald si orice altceva imi cam sta in gat. Noi doi si oamenii ca astia, nu am fost niciodata prea compatibili. Ne-am tolerat doar.
Sa le ia dracu pe toate, stii? Ca mie imi trebuie un om sincer si obiectiv si tu stai bine mersi si iti bei cafeaua cine stie pe unde. Si poate ca te uiti acum la mine si razi cand ma vezi cat sunt de nerabdatoare. Stii ca intotdeauna mi-a placut sa am raspunsurile inaintea ipotezei. Dar de data asta nu pot. Nu am nicio data a problemei asa ca nu stiu cum si daca ar trebui sa incerc sa o rezolv. M-am saturat de atata ipocrizie si de atata egoism. Mi-au ajuns pana in gat oamenii care cred ca lumea se invarte numai in jurul lor si ei merita sa fie in centrul cercului de fiecare data.
Ultima data ti-am promis ca voi fi mai coerenta. Ghici ce? Nu imi iese. Ai vreo reclamatie, vino, cauta-ma si mai vorbim.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu