Diferenta dintre "poate" si "probabil" e putin mai mare decat imi doream eu sa fie. Si lucrul asta atinge corzi sensibile uneori. Uneori prea des. Daca nu m-as lovi de zidurile astea asa frecvent, as putea sa uit de existenta lor si probabil, as fi mai fericita decat vor unii sa ma vada.
Cuvintele nespuse dor cel mai tare. Alea pe care le banuiesti, pentru ca cel de langa tine a avut curaj doar sa le taca. Cuvintele astea fac rani adanci si greu de recunoscut pentru cei care nu stiu unde sa caute. Poate ar fi mai bine sa spunem toate cuvintele ce le inghitim, macar sa ranim oamenii intre ochi si nu inauntru.
Ma indoiesc. E obsedant deja. As vrea un raspuns. As vrea sa stiu... Daca totusi mi s-ar adeveri temerile? As vrea sa stiu? As putea trai cu gandurile astea? As putea muri cu ele? Vreau sa stiu daca are dreptate...
Daca porti destul de mult o masca, ea devine parte din tine. Si inveti sa ascunzi in spatele ei tot ceea ce nu vrei sa vada lumea. Daca incerci sa o dai jos, risti sa descoperi ca te-ai contopit cu ea. Atunci cand incerci sa o dai jos, risti sa-ti jupoi sinele.
Imi place ca am invatat cum sa las spatii intre mine si oameni. Nu mai sunt zidurile clasice, sunt spatii goale. Am invatat cum sa nu ma mai afecteze unele lucruri. Nu mi-am invatat lectia pana la capat, inca zidurile-mi au gauri si spatiile se mai umplu de amintiri, dar am invatat. Si stii, azi nu mai doar la fel de mult ca ieri. Azi, nu-mi mai pasa la fel de mult ca ieri.
Am o afinitate pentru oamenii care vor cu disperare sa-si bage piciorul in tot ceea ce inseamna fericirea mea. In tot ceea ce insemn eu de fapt. Numai ca ei incep sa-si piarda tinta, iar eu incep sa parez lovituri. Nu imi place sa dau inapoi, insa nu mi-e frica de o dezbatere intre principii. Ale mele sunt inca bine infipte in pamant. Tu ai unele, sau acum le cauti in DEX semnificatia?
Ma amuza opiniile mai mult sau mai putin pertinente ce se fac asupra starii mele. Cel mai mult ma amuza persoanele care se considera demne de a-mi analiza pana in cele mai mici cicatrici sufletul si care incearca sa-mi puna un disgnostic. Sunt unele boli carora li se pune diagnosticul abia la autopsie. Dupa ce imi moare sufletul, promit ca va permit sa-i faceti autopsia, dar sunt absolut sigura ca nu o sa-i gasiti un diagnostic apropiat de cel corect.
Incep sa resimt oboseala. Si stresul. Am nevoie de somn si... somn. O luna mai rezist si daca imi injectez cafea in vene. Abia astept sa se termine scoala si examenul. Sunt incredibil de curioasa daca in tot acest timp, am visat prea departe. Nu am asteptari mari, doar multe sperante. Intr-un fel sau altul o scot eu la un capat. Vreau doar sa fie capatul ce trece prin Canal. Sau prin Tunel. Nu conteaza.
Ma port de parca am innebunit de tot. Sau sunt inca la gradinita. Nu prea imi pasa. Mi-e bine si ma face sa ma relaxez. Azi am voie sa zic orice imi trece prin cap. Azi pot sa fac tot ce vreau si nu imi pasa de ce cred ei. Maine voi reveni cu picioarele pe pamant, dar deocamdata sunt agatate de un nor. Azi am luat-o razna si cred ca e de la capsuni.
Song of the day:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu