De fapt, nimic nu-i ceea ce pare. Si asta e o lectie pe care o invezi in fiecare zi. Nu conteaza pe ce drum mergi, nu conteaza daca alegi sa inchizi ochii sau sa ii ti larg deschisi. Intr-un fel sau altul o sa iti dai seama ca realitatea in care traiesti ti-ai cam deformat-o cu timpul, pentru ca nu vroiai sa fie anosta. Si s-a schimbat atat de tare fata de ceea ce stiai tu ca trebuia sa fie, incat la sfarsitul zilei cand iti dai jos toate mastile si iti eliberezi eul, nu mai stii daca esti in locul care trebuie. Daca tu esti strain de lume, sau lumea-i straina de tine.
Schiimbarile sunt imperceptibile pentru o vreme. Ti se pare totul la fel de normal si plictisitor ca si ieri. Numai ca de ieri pana azi, tu ai mai schimbat cateva masti si prin fiecare lumea se vede altfel. Niciuna nu e totusi lumea ta.
A ta e acolo unde mastile stau expuse, iar praful este gata sa se aseze frumos pe ele. A ta e acolo unde poti sa fi excesiv de critic si sincer, acolo unde iti petreci ore in sir examinand imperfectiunile ascunse in lut. Lumea ta e imperfecta atunci cand o privesti din interior, insa din exterior e o sfera. Perfecta, luminoasa, colorata. Priveste-o prin ochii copilului din tine si vei vedea ca nu-i decat un cerc vicios din care nu stii sa scapi. Sau nu vrei...?
In general, iluziile optice nu sunt o problema. Le poti detecta foarte usor, insa incertitudinile apar atunci cand trebuie sa descoperi una pe care tu ai reusit sa o creezi. In acele momente incepi sa te intrebi daca sunt masti sau esti tu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu