Am 100 de ganduri colorate ce-mi trec prin cap si din ele 99 se duc in acelasi loc. Unul vine de acolo. Am 10 pareri de rau si 9 ma trag inapoi in trecut. Una ma duce in viitor. Am 1000 de vise, iar unul singur e aproape implinit. Daca ridic la puterea lui 10 una din cele 10 simtiri pe care le cunosc, voi deschide ochii si maine.
M-a prins pana la urma piesa aia. La a doua, a treia, a mia ascultare. Vorbim de Guess who - Oriunde te duci/Stiu deja. Cu "Tot mai sus" a fost dragoste la prima ascultare. De obicei nu sunt genul sa stau sa astept sa apara o piesa, insa am stat pe radio ca o lovita intre ochi si cand am auzit-o mi s-a binedispus eul in mod instantaneu. Am impresia ca piesa asta va fi una dintre piesele care imi ridica moralul, no matter what. Vom vedea.
As vrea sa nu mai fie nevoie sa mint. Sa ma mint, sa te mint, sa ne mintim. Sa nu mai hranim iluzii cu perfuzii de ciocolata. Sa nu ne mai lovim de principii, de prejudecati de fapt. Pentru ca asta sunt principiile noastre, prejudecati. As vrea sa ajungem oameni mari pana maine dimineata si imaturitatea noastra sa nu insemne altceva decat vata pe bat mancata in parc.
M-am saturat sa trag linii, sa trebuiasca sa socotesc ce-i bine sau moral. De cate ori incerc sa mai pun un egal, mi se reseteaza sistemul. Azi nimic nu mi-e egal. Azi mi-e cu minus si radacina. De mi-ar putea fi radical din suflet, te-ai simti mai bine.
Nu mai pot astepta. Nu mai am rabdare. Vreau sa pot alege. Sa fie in mainile mele alegerea si sa nu o pot face. Vreau sa fiu stapana pe deciziile ce nu le-as putea lua niciodata. Mi se pare ca timpul se dilata si pupilele mi se contracta atunci cand imi fug iluziile.
Daca te-ai preface macar pentru 10 minute ca ma asculti si ca iti pasa, m-as simti minunat. As vrea doar sa nu ai atentie distributiva. Sa te concentrezi si sa intelegi ce vreau eu sa-ti tac. Nu cred ca cer prea multe, doar sa ma minti ca ma intelegi.
Uneori imi doresc sa te pot trage mai aproape. Sa vi si sa ramai, macar o perioada. Sa-mi dai putin din optimismul tau si sa ma-nveti sa ma simt vie. As vrea sa bem Irish coffee si sa mancam capsuni dintr-o farfurie neagra. Sa stam sambata seara in pat si sa ne inchidem telefoanele. Chiar daca ar fi mai putin complicat, sunt sigura ca nu mi-as pierde entuziasmul intre doua tigari.
Nu stiam ca lucrurile atat de mici, ma pot face sa ma simt atat de bine. Dar pot. Cand m-am schimbat atat de mult? Si mai ales, de ce? Desi nu ma deranjeaza schimbarile, uneori mi-e dor de mine. Si nu prea stiu unde ar trebui sa caut, ca sa ma pot gasi.
Vreau o carte buna. Sau un film. Care sa trezeasca aspiratii. Senzatii. Abnegatii. N-am stare sa vad un film cap-coada si nici destula luciditate sa pot citi o carte. Trebuie sa gasesc ceea ce am nevoie in lucruri mai simple.
Song of the day:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu