joi, 3 februarie 2011

Wake up call


Oricat cinism mi-ar curge-n vene trebuie sa recunosc un adevar atunci cand il am in palma… Nu are idee despre ce vorbeste, dar are dreptate. Si in toata superficialitatea ce o expira exista adevar, iar eu trebuie sa o recunosc. Oricat de dureros ar fi. Tocmai pentru ca nu are nici cea mai vaga idee despre ce vorbeste, tocmai de aia are atata dreptate. Are prezumptia de nevinovatie. De impartialitate. Iar eu, am fost prea naiva atunci cand am inchis ochii, mi-am deschis borcanul cu sperante si am inspirat. Nici daca ma drogam nu cred ca aveam sentimentul asta. Asta-i bine sau rau? E impartial. Cred.

Desi sunt constienta ca ar trebui sa fiu altfel, nu imi permit sa ma curat si de ultima bucatica de sine ce mi-a mai ramas. Am tot facut curatenie si locul asta incepe sa arate mai mult si mai mult a spitalul pe care incerc, cu disperare, sa il ocolesc. Am facut totul alb, ca mai apoi sa trantesc de pereti toate lucrurile ce dureau si uite asa, m-am trezit iar cu peretii plini cu picturi abstracte, ce nu au niciun sens mai mult sau mai putin concret.

Nu poti stii niciodata cat adevar poate suporta psihicul uman. De aceea, oamenii mint. Si tocmai de aceea, ca sa isi testeze psihicul, unii dintre noi incearca si substanta numita sinceritate, care de cele mai multe ori, dauneaza grav sanatatii. Chiar daca nu trebuie sa fie asa, in general e. Si nu ai nicio putere sa schimbi asta. Chiar deloc. E totul la voia intamplarii. Ar trebui sa te gandesti de doua ori inainte sa pui o intrebare. Doar ca sa fi sigur ca vrei sa auzi raspunsul. Si daca raspunsul vine inaintea intrebarii, ar trebui sa il iei in considerare. In special daca vine de la o persoana care nu are nici cea mai vaga idee despre ce vorbeste.

Poate ar fi timpul sa invat sa ma multumesc cu mai putin. Mult mai putin. Poate ar fi momentul sa invat sa privesc lucrurile dintr-o alta perspectiva. Una cu mai putine principii si ideologii de viata. Poate asa voi invata ca nu conteaza pe cine calci in picioare, daca ti-ai atins scopul. Poate asa voi primi si eu ce vreau. Poate e absolut relativ, dar ce as mai putea sa pierd daca incerc?

Un cinic nu este doar o persoana care ia aminte la lectiile dure din trecut, ci si acea persoana care este constant dezamagita de viitor.

Song of the day:

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu