Sunt unele lucruri despre care nu vorbim. Nu pentru ca nu am putea, pentru ca e mai bine ca unele lucruri sa fie intuite si nu aruncate in vazul lumii. Pentru ca e mai simplu sa ma ti in brate si sa taci, decat sa incerc sa iti explic cum se articuleaza tacerea. E mai bine sa ma ghemuiesc in bratele tale si sa ma inec in miros de tu, decat sa stau in fotoliu, sugrumandu-ma cu propriile-mi brate, in fum de tigara.
Exista niste lucruri pe care nu ti le pot spune. Nu ti-as putea spune ca mi se taie respiratia de fiecare data cand vad ca suna telefonul si vad ca e un numar necunoscut. Pentru ca, de fiecare data, am senzatia ca imi va spune cineva ca tu nu mai ajungi acasa. Nu iti pot spune ca nu pot sa te aud zicand unele cuvinte. Ca am impresia ca se opreste lumea exact in secunda aia, numai ca sa te auda pe tine. Si sa te creada. Nu iti pot spune ca e destul sa iti vad ochii si sa nu te mai pot minti. Imi raman cuvintele in gat si refuza sa se articuleze de teama sa nu-ti raneasca tie retina. Nu iti pot spune ca de fiecare data cand ma certi, simt cum o parte din mine vrea sa moara pentru ca te-a dezamagit. Nu pot sa iti spun ca inca mai am senzatia ca mi te-ai mutat in stomac. Ca uneori, mi se pare ca joci fotbal acolo, pentru ca mi se face ghem si imi apari tu brusc in minte. Nu iti pot spune ca faci cel mai ingrozitor ceai de pe fata pamantului si mi se pare ca devine tot mai rau pe masura ce exersezi.
Sunt unele lucruri pentru care nu exista justificari. Se intampla pentru ca asa trebuie sa se intample. Fara alte raspunsuri. Fara alte intrebari. Pur si simplu azi iti vine sa mori. Iti vine sa ineci si ultima bucatica de “tu” ce nu a luat-o razna inca, intr-o sticla de ceva tare. Si culmea, nenorocita stie sa inoate mai bine ca broasca in castronul verde. Si la fel de simplu, dar mai putin pur, maine dimineata o sa te trezesti cu pofta sa inveti broasca sa inoate fluture. Si cu pofta de tot ce nu ai avut ieri. Pentru ca iti plac puzzle-urile si pe al tau l-ai rezolvat de atatea ori, incat o noapte e suficienta pentru a pastra intacta aparenta imaginii fericite ce apare pe cutie. Nu conteaza ca tu ai mai pierdut piese.
Exista unele senzatii de care nu poti scapa. Starea de bine cand te trezeste dimineata o voce si iti zice ca iar ai dormit jumate de ora in plus, dar te-a lasat ca erai cuminte. Entuziasmul ce te izbeste inainte sa pleci la mare. Doar pentru ca ai visat un an intreg la momentul ala. Starea de gol care apare de nicaieri si creste exponential cu incercarea ta de a o alunga. Satisfactia pe care o ai atunci cand il vezi ca isi cere scuze. Chiar daca tu ai gresit. Senzatia de sfarsit de lume, ce nu era aici acum 5 minute, dar a facut escala ca sa iti aduca aminte ca exista. O sa plece maine dimineata. Bucuria de copila, ca a venit mai repede acasa si acum sta in bucatarie si da foc la tot apartamentul ca sa iti faca tie chocolate pudding. Senzatia de neputinta pe care o ai cand ii vezi pe cei din jurul tau ca sufera si nu poti face nimic, doar pentru ca ai ramas cam mult in statia “Vise irealizabile” si ai pierdut tramvaiul. Starea de “acum pot” ce dureaza in general 3 ore, dar niciodata mai mult de 3 zile.
Oamenii sunt foarte fericiti sa daruiasca lucrurile de care ei însisi au cea mai mare trebuinta. Asta e ceea ce eu numesc prapastia generozitatii.
Song of the day:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu