Mai intai ti s-a spus sa crezi in Dumnezeu. Ti s-a spus ca e cineva acolo sus, care are grija de tine. Ca nimic rau nu se va intampla, daca tu crezi in El si te rogi in fiecare seara. Dupa aceea, ti s-a spus ca toate povestile au partea lor de adevar. Ca dorintele se implinesc, printesa isi gaseste printul si vrajitoarea cea rea e transformata intr-o cioara. Ti s-a spus ca nu vei fi niciodata singur. Ca intotdeauna vei avea langa tine familia si prietenii. Ti s-a spus ca vei creste si vei fi fericit.
Apoi, ai crescut. Ti-ai dat seama ca tot ce ti s-a spus e o minciuna. Ca Dumnezeu exista doar pentru cei care au nevoie sa creada in ceva, pentru ca se tem sa isi piarda speranta. Ti-ai dat seama ca oricat de mult te rogi si oricat de mult speri, lucrurile vor deveni si mai rele. Ti-ai dat seama ca toate povestile alea sunt facute pentru a-ti alimenta naivitatea si nevoia parintilor tai de a fi copii din nou. Ca de fapt, sunt prea putine dorinte care se implinesc, iar vrajitoarele sunt la fiecare pas si nu, nu se transforma in ciori sau in alte animale. Te haituiesc. Ti-ai dat seama ca printesele ce isi gasesc un print, sunt putine si privilegiate, iar restul se consoleaza cu acele comedii romantice pline de clisee.Ti-ai dat seama ca treaba cu familia nu e atat de simpla precum pare, ca de fapt familie inseamna niste oameni care se intampla sa fie uneori prin preajma din lipsa de spatiu. Ti-ai dat seama ca prietenia nu inseamna doar un om cu care sa razi, inseamna ca ti-ai gasit substitut pentru familia pe care ti-ai dorit-o intotdeauna. Ti-ai dat seama ca ai crescut si nu esti nici pe departe atat de fericit pe cat ti-au promis ei ca vei fi.
Ti se spune ca nu mai esti copil. Ca nu mai trebuie sa crezi in povesti, ci sa privesti lucrurile asa cum vin. Ti se spune inca sa crezi in Dumnezeu si in puterea pe care o are. Ti se spune ca ai niste responsabilitati, ca trebuie sa te supui unor reguli, ca trebuie sa faci cat mai putine greseli. Ti se spune ca mai poti avea incredere in oameni si ca acele persoane vor fi langa tine de cate ori ai nevoie. Ti se spune sa iti urmezi visele. Ti se spune sa privesti partea plina a paharului si sa iti traiesti viata.
Acum ai crescut. Acum, stii cand esti mintit si cand cineva iti spune adevarul. Daca nu vroiau sa fi atat de naiv, nu trebuiau sa iti fi spus povestile alea de la inceput. Acum te obliga sa iti arunci toate iluziile si nici macar nu te invata cum sa faci altele. Ai invatat ca toata povestea ce ti se spune in mod constant despre puterea divina si maretia Lui sunt niste baliverne. Daca ar exista, nu s-ar intampla lucruri rele. Daca ar exista si ti-ar da dreptul sa alegi, nu te-ar judeca pentru alegerile tale. Desigur, are si credinta un scop. E facuta pentru cei care nu gasesc nimic altceva de care sa se agate si decid ca Dumnezeu e omul potrivit. Asa ca, incep si cred in niste lucruri ce li se par absurde, dar o fac pentru ca le este teama de ce s-ar intampla daca nu ar crede. Brusc, toata lumea simte ca tu trebuie sa fi mai responsabil, ca trebuie sa joci dupa niste reguli nescrise, fara sa pui intrebari, fara sa incalci regulile. Ai realizat ca de fiecare data cand s-au imputit lucrurile, oamenii ce iti promiteau ca vor fi langa tine fug. Se ascund si apar in peisaj abia dupa ce ai facut curatenie. Probabil se numeste instict de autoconservare. Totusi, unii dintre noi nu il avem. Ti-ai dat seama de fiecare data cand ai avut incredere in cineva, ai gresit. Ca atunci cand erai la pamant si nu puteai nici macar sa ceri ajutor, nu era nimeni prin preajma si a trebuit sa te ridici singur. Ca persoana in care ai avut incredere si care trebuia sa fie aici, a apelat la instictul ala si tu ai ramas sa te descurci. Ti-ai dat seama ca toate visele ce tu trebuia sa le urmezi, sunt de nerealizat. Pentru ca tu esti prea mic si ai visat prea mult. Iti raman dezamagirile pe post de consolare si de amintire. Amintirea ca ai avut asteptari mari. I-ai ascultat o vreme si ai fost optimist, ca mai apoi sa cazi prea de sus si sa ti se sparga sufletul. Apoi, ai devenit pesimist si ai ajuns la concluzia ca lumea vazuta in tonuri de gri e cea mai aproape de realitate, oricare ar fi ea.
Dincolo de toate lucrurile prin care ai trecut, nu e decat vid. Nu mai ai nimic, nu mai vrei nimic. Ti s-au luat toate lucrurile in care credeai, toate lucrurile care contau, toate lucrurile pe care le iubeai. Esti singur. Ai ramas cu mainile goale si cu dorinta de a scapa de aici. Nu poti controla regulile dar, poti controla rezultatul. Ai nevoie doar de putin curaj si de imaginatie. In fond, ce mai ai de pierdut daca o faci...? Nimic.
Suicide is the remedy of pain.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu