Comparison

Stiu ca nu e frumos sa faci comparatii. Tu m-ai invatat asta. Ca fiecare om e unic, isi are bunele si relele, ca daca o sa ma raportez pe mine la ea sau pe tine la el nu va iesi nimic bun din asta. Ai avut, inca o data, dreptate. Nu a iesit nimic bun. Multumesc, totusi, pentru ca m-ai lasat sa imi dau cu capul de perete. Am mai invatat ceva.

M-am convins ca erai esti un om mai bun. Si ca, in felul tau ciudat, m-ai iubit. E prima diferenta care o fac intre voi. Tu m-ai fi iubit in continuare, el nu m-a iubit niciodata. In mod ciudat, am avut unele momente in care l-as fi ales pe el. Pentru ca tu esti trecut si ma bantui intr-un mod care imi face sangele sa nu mai ajunga la extremitati. As zice ca-i altfel, ca-i atat de diferit de tine, dar nu e. Uneori stau si ma intreb daca nu esti tu. Daca asta si-ar dori, m-ar putea completa, dar nu o face. Tu imi terminai propozitiile de fiecare data si incepeai sa rad inainte sa realizez eu ce imi trecuse prin cap. Sunteti atat de...la fel si paradoxal, atat de diferiti. Iti aduci aminte cand ma faceai sa rad? Cand eram trista si nu puteam sa gandesc nimic coerent care sa aiba orice fel de substanta? Si el o face. In mod ciudat ii sunt suficiente 10 minute sa ma faca sa zambesc. 

Ma sperie. La fel cum ma speriai si tu cand stiam ca minti. Intotdeauna stiam. El minte mereu. Intotdeauna stiu. Nu am spus niciodata nimic, poate pentru ca nu ar recunoaste-o, poate pentru ca mi-e mie greu sa o recunosc. Inca de la inceput eram constienta de rezultatul final. Nu am fost suficient de buna pentru tine, nu sunt suficient de buna pentru el. Sunt prea greu de iubit. De catre oricine. Nu doar de voi doi... 

Am ramas tot copilul pe care il stiai. Undeva, intr-o maduva de suflet sunt tot eu. In rest, am prins coaja. Am o carapace de toata frumusetea si nu intra decat cine vreau eu sa-i vada interiorul. M-am hotarat sa nu mai las pe nimeni. Pentru ca tu ai plecat, el nu a mai ajuns, iar pentru cei care n-au plecat si au ajuns, nu sunt suficient de... orice. Nu sunt suficienta punct. Mi-a ramas naivitatea, desi inocenta ce el crede ca o am e moarta de prea multa vreme. Tind sa cred ca am vazut prea multe lucruri. Uneori, simt ca am varsta copacilor si asta ma face sa ma intreb daca nu cumva locul meu e in alta lume. In lumea aia. 

Continui sa castigi. Chiar si cand nu mai esti aici. Ciudat, vroiam sa castige el de data asta. Credeam ca e posibil si merita. Inca o data, mi-am confirmat. Sunt doar o optiune pentru oamenii pe care ii iubesc. Una care o folosesc cand sunt plictisiti. 

 Pam pam.