Azi s-a pus punct. S-a zis "stop!" si de la capat. Altul. Pentru ca s-au saturat si oamenii din jurul meu sa nu ma vada. Sa fiu translucida. Si pentru ca au luat atitudine. Spre surprinderea mea, a functionat. Chiar daca in general fac exact asa cum ma taie capul, de data asta am ascultat. Poate pentru ca ceva din mine stia ca au dreptate. Toate senzatiile astea, care mi se succed prin vene cu viteza unul fulger intr-o ploaie de vara, ma fac sa fiu foarte confuza uneori. Extrem de confuza. Dar, mi-am dat seama ca defapt, aveam nevoie de un wake up call. Desperately. Aveam nevoie sa traga cineva de mine, sa imi zgaltaie creierii de fapt, ca sa ma pot mobiliza sa ma adun. Si am reusit. Sau cel putin asta sper.
Dupa toata morala aferenta, am ajuns la concluzia ca totusi, poate nu e vina mea. Si poate e momentul sa ingrop o data pentru totdeauna perioada aceea, oricat de buna ar fi fost ea.Poate e momentul perfect pentru un nou inceput. Poate am si motivul perfect sa imi gasesc inceputul. Poate o sa fie bine.
Song of the day:

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu