Ai ramas tot husky pui. Dupa tot timpul asta, ai ramas husky pui. Si am ajuns la concluzia ca tu nu o sa mai cresti. Ca in felul ala al tau, vei ramane asa cum esti acum. Asa cum ai fost atunci. Si e bine asa, pentru ca altfel nu ai supravietui. Nu in lumea lor, nu fara noi.
Stateam si ma gandeam intr-o noapte si mi-am dat seama ca nu stiu cand ne-am lipit. Ca nu stiu care a fost momentul in care am zis "Bah, asta e!". Nu am nici cea mai vaga idee cand tacerile au devenit suficiente si cand am inceput sa radem pentru ca ne gandeam la acelasi lucru. Nu-mi aduc aminte inceputul, tu iti dai seama?! Si cica astea ti le aduci intotdeauna aminte, chiar daca uiti finalurile. A dracu, sa vezi ca o sa imi amintesc finalul. Si o sa inghit in sec.
Vroiam sa iti multumesc. Sa te iau in brate si sa-ti multumesc pentru ca ai ramas cand altii nu stiau cum sa-si adune lucrurile mai repede si sa plece. Si sa te strang tare. Dar noi nu facem din astea. Si poate ar trebui sa le facem, stii? Sa invatam sa ne iubim si altfel nu doar ironic si intepator. Sa invatam sa fim si noi relativ normale.
Imi pare rau ca poate, uneori, n-am fost atat de acolo cat trebuia. Ca n-am inteles. Ca am refuzat sa te las acolo jos, cand tu te bucurai de priveliste. Ca n-am stiut sa-ti spun cat imi era de dor. Ca m-am incapatanat sa iti arat ca te-ai inselat. Ca ai auzit de nenumarate ori "ti-am zis eu!!!". Ca am intrat incaltata in patratelul tau. Poate de unele aveai nevoie, poate pe altele inca nu le-ai iertat. Am o relatie speciala cu riscurile in ultima vreme.
Inca am un nod in gat. Si inca ma zgarie pe carapace ca nu o facem impreuna. Dar am inteles. Ca ti-e mai bine aici, decat ti-ar fi fost acolo cu mine. Ca ala nu e locul tau. Sper sa-ti fie bine. Si sa nu regreti. Orice s-ar intampla, sa nu (te) regreti. Asta vine de la un om ce a regretat prea multe.
Sa ai grija, kiddo. De tine si de voi. Sa ma ierti ca am plecat pentru mine si n-am ramas pentru noi. Sa cresti in felul tau. Sa nu-ti uiti oamenii aia de suflet. Sa visezi mare. Cat mai mare. Si sa lupti pana la epuizare pentru ce iti doresti. Sa nu lasi oamenii sa te schimbe. Poate doar sa te influenteze pozitiv. Sa te bucuri de lucrurile mici. Sa fi optimista. Sa crezi intr-un maine colorat. Sa nu uiti nimic. Pentru ca toate alea te-au facut cine esti azi. Iar tu, esti un om frumos. Si capricios. Sa vezi ca unii oameni raman. Pentru tine. Pentru ca te iubesc. Iar altii pleaca. Chiar daca te iubesc. Sa inveti sa gestionezi pierderile. Sa gasesti oameni de sunat la 3 jumate dimineata. Si cand nu ti-e bine sa ii suni. Sau sa ma suni. Sa nu ma uiti. Sau macar, sa iti amintesti ca am fost candva aici. Sa stii ca te iubesc. Prea mult. Prea colorat. Prea de tot. Sa fi fericita, kiddo. Si sa-ti faci fericirea aia cum stii tu mai bine.
Mi se pare ironic. Aveam atatea sa iti spun si mi se pare ca toate suna superficial daca le asez aici. Oricum stii si tu cand e despre tine. Cand e pentru tine. Le stii fara sa iti spun eu. Pentru ca le simti.
With all my love, a turtle with a cracked shell.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu