Simt ca ma sufoc. La modul in care cutia mea toracica e presata. Din interior. La modul in care ma doare totul pe interior si simt cum se aplatizeaza lucrurile-n interiorul meu.
Stii senzatia aia cand faci tot ce poti si tot nu-i suficient? Cand incerci sa fi mai putin imperfect si tot nu esti suficient? Senzatia care o ai dupa ce incepi sa intinzi totul pe covor si iti dai seama ca, de fapt, tu ai nevoie de-un covor mai mare? Mult mai mare.
Sunt unele momente cand iti dai seama ca nu mai merge. Ca intinzi toata povestea de parca ar fi guma de mestecat, insa esti constient de pe acum de rezultatul final. Stii ca tot ceea ce faci e sa amani inevitabilul. Ca toate lucrurile astea care au contat, nu mai conteaza acum. Ca te-ai agatat de panze de paianjeni si astea s-au rupt. Ca practic te-ai mintit tot timpul asta in care iti spuneai ca va fi bine.
Vreau o pauza. Una lunga. Pe care sa mi-o petrec langa un om drag de care mi-e dor. Un om langa care notiunea de “bine“ sa fie una palpabila, cu gust si miros.
Ma sufoc. O pauza, va rog!
Stii senzatia aia cand faci tot ce poti si tot nu-i suficient? Cand incerci sa fi mai putin imperfect si tot nu esti suficient? Senzatia care o ai dupa ce incepi sa intinzi totul pe covor si iti dai seama ca, de fapt, tu ai nevoie de-un covor mai mare? Mult mai mare.
Sunt unele momente cand iti dai seama ca nu mai merge. Ca intinzi toata povestea de parca ar fi guma de mestecat, insa esti constient de pe acum de rezultatul final. Stii ca tot ceea ce faci e sa amani inevitabilul. Ca toate lucrurile astea care au contat, nu mai conteaza acum. Ca te-ai agatat de panze de paianjeni si astea s-au rupt. Ca practic te-ai mintit tot timpul asta in care iti spuneai ca va fi bine.
Vreau o pauza. Una lunga. Pe care sa mi-o petrec langa un om drag de care mi-e dor. Un om langa care notiunea de “bine“ sa fie una palpabila, cu gust si miros.
Ma sufoc. O pauza, va rog!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu