Mi-e bine-n mine, mi-a fost mai rau in ei. Nu intelegeam de ce se-mpart si se despart atat de des. Acum am inteles. N-am inteles, in schimb, de ce se moare. N-am inteles nici cum e cand ii doare.
Cercul meu are colturi azi. Cinci, mai precis. Au o oarecare simetrie, suna ca o melodie ce ti s-a impregnat pe retina si simti cum isi bate ritmul sub pleoape. Am incercat sa-mi fac cercul patrat, dar n-au iesit decat colturi. Nu stiu sa fac origami.
Unele lucruri nu se impart. Altele nu se inmultesc. Legea firii. De aceea ne nastem si murim doar o singura data. Suntem prea slabi sa ni se intample de mai multe ori. De aceea, invingatorul e intotdeauna singur. Suntem prea egoisti sa ne bucuram de fericirea celui de langa noi.
Mi-am zis ca nu mai scriu, ca nu mai vreau, ca nu mai stiu. Mi-au luat-o degetele inainte si n-am stiut sa le opresc. Urat narav mai au si ele, sa descompuna toate cojile si sa le expuna.
Mi-a venit in minte seara aia cand am zis ca sunt atat de fericita ca as putea sa mor. Mi-ar fi parut rau acum. Daca nu de toate cartile citite de atunci si pana acum, macar de suvitele astea de par roscat ce nu vor sa stea cuminti.
N-am invatat sa umblu pe varfuri inca. Inca mai calc apasat, nedemn de o fata ce ar trebui sa impuna feminitate. Inca mai merg impleticit, nestiind pe ce cale s-o iau, oscilez intre ratiune si simtire.
Scrie "Sfarsit". Are 3 puncte de suspensie dupa. In trei puncte firave stau suspendate toate raspunsurile noastre. S-au ancorat de ele toate temerile de care-am dat dovada cand n-am stiut sa ne vorbim. Poate-ntr-o zi o sa ne limitam la unul singur.
Toate la timpul lor. Asta am auzit cand am incercat sa evadez si am crezut, deci m-am intors. Mi-a fost prea frica sa recunosc ca mi-e dor, de tine si de amintirea lor, sa recunosc ca nu-i usor, dar toate vin la timpul lor.
Am invatat sa privesc lumea de la fereastra mea. Printre orhidee mov, mi-am cusut ranile fara anestezic. Era vara si nu plouase de multa vreme. Fereastra e aburita. Afara-i prea frig si inauntru-mi prea cald. Sau invers. Mi-au facut condens simtirile.
Tocmai a mai murit o secunda si un alt eu. Nu mai sunt ce am fost cand am inceput sa scriu postul. Nu mai sunt ce am fost cand am inceput sa scriu propozitia. Nu mai sunt ce am fost cand am pus punct. Uneori, cred ca nu mai sunt deloc.
Te-am golit de mine. M-am golit de tine. Ne-am golit de noi. De ce mai suntem doi?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu