In general, cand incep sa scriu, stiu despre ce va fi. Pot sa pun degetul fix pe locurile care dor si sa le gasesc diagnosticul. Le scriu denumirile stiintifice la inceput de randuri. Azi n-am pus titlul prima data. Pentru ca mi-e ceata-ntre gene si nu prea-mi dau eu seama ce vrea sa imi spuna ultimul tantar de anu asta. Inca nu am apucat sa facem o sesiune de bonding ca la carte. Poate la noapte...
Am schimbat weekend-ul asta playlistul de nenumarate ori. Am trecut de la Sean Paul, la Coldplay, la Chris Brown, la Christina Aguilera, la Dumnezeu mai stie cine si am sfarsit prin a avea numai Nelly Furtado in playlist. Nu am mai ascultat-o de luni bune si uitasem cat de mult imi placea.
Ma simt incapabila sa-mi slefuiesc gandurile, macar putin. Sunt brute. La fel cum ma simt si eu uneori cand trebuie sa dau in cap cuiva (verbal vorbind) ca sa il trezesc la o realitate. Urasc momentele in care sunt nevoita sa trezesc oamenii la realitati actuale, sau trecute. Dar cineva trebuie sa o faca si pe asta, iar pe mine loviturile sub centura, aruncate din instinct de supravietuire, nu ma afecteaza.
Uneori mi se intuneca totul si dispar toti. Ca acum. Si ramai doar tu. Pe zi ce trece tot mai in ceata. Pe zi ce trece tot mai imaterial. Si te caut cu privirea pe strazi, te strig si sper sa-mi raspunzi, dar tot ce a ramas e tacerea. Cred ca ti-am spus odata ca tacerea raspunde, nu explica si m-ai intrebat cum vine asta. Exact asa vine.
Unghii rosii. Pentru ca stateam in fata raftului, cu toate lacurile alea de unghii colorate in fata si incercam sa decid, iar la un moment dat mi-a trecut prin cap un gand si mi-am adus aminte ca mi-a zis odata ca ar trebui sa imi fac unghiile rosii. Ca lui ii plac. Asa ca, le-am facut rosii.
Azi m-au ajuns toate. Si zilele si noptile si toate. Azi am avut o zi din aia in care tot ce mi-am dorit a fost sa ne putem certa. sa trantim niste usi si sa urlam din toti plamanii ca ne uram. Pentru ca ar fi insemnat ca ai fi fost aici. Si mie mi-ar fi fost de ajuns sa te stiu aici, de partea cealalta a unei usi, suparat ca nu vreau sa-ti stau in brate.
Urmeaza niste experimente culinare serioase. Pentru ca mi-e tare dor de asa ceva si am nevoie sa ma deconectez de la tot, iar asta e modul perfect de a o face. Plus, ca o scutesc si pe mami de gatit cateva zile. Am impresia ca va fi ceva cu ciocolata si... ciocolata. Ah si ceva mai putin dulce, dar inca nu m-am hotarat ce.
Am o mie de frustrari in mine si prea multe sunt legate de situatia asta. Daca tu o stii, iar pe mine m-ai convins, de ce nu putem acum sa avem ce ne dorim? Am vrut sa spun ca meritam, insa nu cred ca te merit, nici ca tu ai merita o bataie de cap ca mine...Incep sa disec problema si sa o intorc pe toate partile. E inutil. Nu-mi schimb parerea. Eu pe tine te. Ma si tu?
Per say, am o stare socanta pentru oamenii din jurul meu. Vineri, toata lumea se uita la mine ca la o nebuna ce isi tine in frigider fostul iubit si il gateste la cina o data pe saptamana. Dar a fost ok. Ca mie mi-a fost bine. Chiar daca fericirea aia nu o pot avea acum, ma multumesc cu fericirea asta, ce isi indeplineste rolul cat poate ea de bine. Si cand omul potrivit la momentul potrivit, fericirea asta imi ajunge. Deocamdata.
Hai ca i-am gasit si titlu intr-un final sfarsit... trebuia sa fie "over thought weekend", dar m-am gandit ca e mai ok sa continui seria "random thoughts"-urilor.
Song of the day:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu