Nu stiu sa spun mi-e dor. Nu sun, nu trimit mesaje, nu caut oameni. Asta sunt. Imi place linistea, vreau lucruri mici care sa-mi cante melodii franceze-n suflet. Mi-e mai greu sa-mi scriu starile colorate decat pe cele gri. Invat sa fiu fericita. Incep sa inteleg ca lucrurile astea mici sunt cele mari. Sunt cele care imi permit sa ma trezesc dimineata zambind si sa adorm razand. Stiu ca sunt oameni care ma vor a lor, cu tot cu fixatii, obsesii si frici. Stiu ca luminez diminetile cuiva cand zambesc semi adormita. Stiu ca locul meu e intr-un pat cald, de unde sa pot vedea ploaia pe geam. Stiu ca sunt idealul de ceva, al cuiva. Ca sunt ceva-ul ce l-a asteptat atata timp sa vina. Si va veni. Daca as fi in starea mea gri obisnuita, as zice ca mi-e frica. Acum nu imi e. Stiu ca cineva o sa aiba grija sa am intotdeauna destul ceai, suficiente paturi si surplus de ciocolata. Stiu ca cineva imi accepta ciudateniile si le gaseste adorabile, ca i se pare amuzant felul in care ma agit cand sunt suparata. Stiu ca toata starea asta e persistenta si insistenta si e de bine. Toti avem parte de continuari fericite. Finalurile vin prea tarziu si nu mai apuci sa le simti pe propria piele. Le stii doar din numarul de inmormantari la care ai asistat sau din numarul oamenilor ce i-ai trecut pe lista cu "never to be seen again". Ce urmeaza? Nu stiu. Continuarea va fi colorata, asta-i sigur. Daca deocamdata asta inseamna fericirea, pot spune ca da, sunt fericita. Mi-e suficient sa stiu ca sunt a cuiva. Chiar daca povestea nu e tocmai perfecta, noi suntem.
Song of the day:
Deci, esti fericita. In sfarsit, esti fericita. As minti daca as zice ca nu ma bucur pentru tine, chiar daca sunt constient ca undeva, in adancuri, te roade totusi. Fi fericita, roscato! Dintre noi toti, tu o meriti cel mai mult.
RăspundețiȘtergerePS: Iarta-ma ca n-am mai trecut pe aici de mult.
E ok, atata timp cat vi mai des. I've been missing you... Da, chiar sunt. Ocazional, cu ups and downs, dar sunt.
RăspundețiȘtergere