Ma simt ca niste puncte de suspensie. Sunt in asteptare de senzatii ce par sa-si fi pierdut concentratia. Sunt in asteptare de un drum care m-ar putea duce intr-o iluzie colorata. Mai astept pana raman fara lac pe unghii si senzatii in borcane. Ma simt....
Daca ne-am injecta cafea in vene, ne-ar fi mult mai simplu sa tinem treze dorintele. Nu ar mai trebui sa ne temem ca vor adormi in noi si cand se vor fi trezit, va fi prea tarziu. E totusi mai bine asa decat daca ar suferi de insomnie si ar trebui sa le simtim clocotindu-ne in vene in fiecare secunda.
Mi-e frig si se abureste oglinda in care ar trebui sa-mi vad sufletul de fiecare daca cand expir nesiguranta. De fapt, e mai mereu aburita si nu conteaza de cate ori o sterg pentru ca revine la forma initiala. Poate mi-o va sterge si mie cineva intr-o zi sa vad ce mai este dincolo de insecuritate.
Totul se intampla pentru un motiv, iar azi motivul a fost nevoia mea de a-mi demonstra ca limitele mele se pot intinde mai ceva ca o guma de mestecat pe asfaltul incins la 65C.
Intotdeauna ne indragostim de straini. Nimeni nu stie cum e de fapt omul de langa el. E vorba de noroc. Sau destin. Depinde doar de ce parte a baricadei te aflii. Dupa ce timpul incepe sa se dizolve, realizam ca de fapt iubim himere si incepem sa ne dorim sa schimbam lucrurile/ Rezultatul? Covoare pufoase si oameni cu suflete imprastiate pe ele. Rezultatul e mereu acelasi. Si totusi intotdeauna ne indragostim de straini.
Mi-as fi dorit ca unii oameni sa aiba ocazia sa fie mandri de mine. Nu s-a putut. Pentru ca unii nu au stiut cum sa o faca, iar altii chiar daca o fac sunt prea departe si au devenit prea putin palpabili sa-i simt tinandu-ma de mana. Asa ca ma multumesc cu putinele momente in care ma tin... de suflet.
Nu mai pot da inapoi. Pentru ca de aici nu mai e cale de intoarcere. E doar inainte si nu stiu daca-i sfarsit sau inceput. Sau daca-i un mix (bun?) din amandoua. Dar e bine. Ori e unul din momentele alea bune, ori unul din alea rele. Oricum ar fi, e definitoriu. Restul nu conteaza pentru ca sunt doar intre.
Te nu stiu ce, dar sigur te. Si partea proasta e ca nu ar trebui sa te deloc. Nu acum. Pentru ca nu stiu daca e prea curand si daca senzatia o sa ramana la fel de colorata in timp. Si pentru simplul fapt ca te, pasvitatea ta fata de toata situatia asta face sa mi se lase ceata intr-o lume si asa cu vizibilitate redusa.
Song of the day:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu