Am terminat. Cu tot, cu toate. Am 3 luni, mai mult sau mai putin, sa iau niste decizii. Sa schimb niste lucruri. E mult, e putin, inca nu pot sa imi dau seama. Poate pana la sfarsitul acestor 3 luni, nu va mai fi nevoie sa iau decizii. Le vor lua altii pentru mine, sau pur si simplu isi va baga coada destinul. Lucrurile le voi schimba, fara indoiala.
Mai am cam doua saptamani si plec. Si am de gand sa fac timpul petrecut acolo memorabil. Din unele motive sau din altele. Pentru ca e prima vara altfel si daca tot e altfel, macar sa-mi aduc aminte de ea intr-un mod colorat. Si tipic mie. Vreau sa fac toate lucrurile de care mi-a fost dor, sa vad oameni carora le-am uitat ritmul si sa simt locuri prin care n-am mai umblat de prea multa vreme.
Optimism. Prea mult. In cantitati industriale pe care eu nu le puteam produce. Pana acum. Inca mai am momente de gri, cu tendinte de negru, insa stiu ca incepand de aici, e diferit. E optimism ca vor fi schimbari pe care mi le doresc, sau la care nu indraznesc sa visez. Ca voi primi lucruri pe care nu le merit. Ca imi voi redecora universul in culori electrice.
Sunt obosita. Tanjesc dupa ore de somn, care vor mai trebui sa astepte pentru ca acum am lucruri si oameni mai importanti.
Mi se detensioneaza fiecare geana atunci cand razi. Atunci cand te fac sa razi. Pentru ca nimic nu ma infioreaza mai tare decat privirea ta cand imi spui ca sunt copil. Si sunt. In ultimul timp regresez. E momentul sa fie si altcineva adultul intr-o relatie. Nimic nu e mai incitant decat sentimente tinute in palma si inspirate adanc, nu crezi. Mai e mult pana departe, iar intre timp ar trebui savurata senzatia de acum. Asta am invatat-o de la tine.
Vreau shopping. Vreau haine si asta-i ceva nou. Vreau sa ma plimb si sa incerc prea multe haine pana sa ma hotarasc la prima pe care am incercat-o.
Inspir, expir si-o iau de la capat. E-un mister cum ai reusit sa ma convingi de inexistenta lumii in care nu semanam. Suntem prea diferiti sa ne confundam. Suntem prea identici sa ne renegam. Ne-am nega existentele de prea multe ori, daca am stii sa folosim cuvinte cu "nu" in fata.
Ador faptul ca nu trebuie sa port masti cand suntem doar noi. Ca tie nu-ti pasa daca am unghiile in prea multe culori diferite, ca e perfect daca am pe mine o pereche de blugi si un tricou. Ador faptul ca nu trebuie sa te mint. Ca nu trebuie sa ma minti. Ca putem fi sinceri si putem sa zicem "asta nu-mi place" si "eu nu vreau" fara sa ne suparam. Ca putem sa radem si sa nu ne pese ce cred ei. Si stii, am ajuns sa nu imi pese. E strict problema lor. Noi nu avem.
Song of the day:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu