Deja e gust de vacanta. Si miros. Incepe sa miroasa a plaja, caldura si multa aglomeratie. Isi facuse entuziasmul putin loc printre neuronii obositi, insa acum se stinge si dispare cu prea multa viteza. Nu mai imi pasa daca plec sau raman. Pana la urma sunt doar 2 saptamani...
You used to shine so bright but I watched all of it fade.
O sa fie un weekend plin. Pentru ca am atatia oameni pe care nu-i (re)cunosc si va trebui sa fiu exact in mijlocul lor si sa zambesc frumos. Preferam sa fie mai multa liniste, dar sunt unele lucruri pe care le faci pentru ca trebuie facute si cam atat. Fara nicio tragere de inima.
Despite the walls you build, I'm here. And I'm not going anywhere, you like it or not.
Am emotii. Sper sa iasa bine. Trebuie sa iasa bine. Vroiam sa ies luni de acolo, sa pun mana pe telefon, sa sun pe cineva si sa ii zic: "I nailed it. I'm happy and you're next."
Daca incercam sa iti explic ca nu ai dreptate, oricum nu ascultai. Asa esti tu. Poate ca eu sunt altfel, dar nu imi pune mie in spate lucruri pe care tu nu ai avut curaj sa le faci.
Getting what you want always comes with strings attached. And then you start to wonder if it's really worth having your hands tied.
Esti aproape de perfectiune. Sau departe de ea? Nu stii, nu vrei sa aflii sau nu te intereseaza? Dupa ce stai prea mult cu ochii larg inchisi, lumina te orbeste. Clipeste mai des.
Si ti-ai recunoscut oamenii pana la urma? Sau te-au mai cunoscut ei? Esti prea inteligenta ca sa nu iasa bine. Respira adanc si gandeste-te ca cineva are grija de tine.
RăspundețiȘtergereStii cum e cu zidurile? Ei le ridica si tu incerci sa le darami, ca mai apoi sa descoperi ca n-a mai ramas nimic din oamenii pe care tu ii cunosteai. Iar cand in sfarsit se simt prea singuri in amorteala lor, ies ca ciupercile dupa ploaie si se asteapta ca tu sa ii primesti inapoi cu bratele deschise.
Polemici pe tema prieteniei sa tot facem...