Random thoughts

Am o stare de... verde, care dureaza de cateva zile. Mai mult de trei. Si mi-e bine. Mi-e colorat. Mi se dezmorteste eul si se coloreaza. As zice ca e astenie de primavara, dar simptomele ce le prezint eu sunt cu totul si cu totul diferite. Poate chiar e astenie de primavara insa, la mine, se manifesta ciudat... 

Sincera sa fiu, nu imi pasa. Chiar deloc. Mi-e bine si mi-e soare. Si chiar nu-mi pasa ca afara ploua, pentru ca "mie nu-mi strica vremea starile cum vi se-ntampla voua". Toate schimbarile astea de temperatura si atitudine a vremii fata de muritori, nu ma fac sa ma simt mai decolorata. Imi curge optimism in vene si oricat as incerca nu pot fi altfel.

E atata culoare si buna dispozitie incat ma sperie uneori. Ma intreb daca-s eu aia din oglinda. Chiar, sunt?... Ar trebui sa fiu, insa uneori nu se simte asa...

Azi vreau. Azi sper. Azi visez. Azi pot. Azi sansele de reusita pentru orice sunt maxime. Sunt infinite. Azi exista o rezolvare pentru orice. Azi am un raspuns la toate intrebarile. Unul colorat.

Vreau vara. Vreau fericire. Vreau cald si soare si nisip in par si-n haine... Vreau piele bronzata si oameni fericiti. Vreau o pauza de la tot orasul asta gri, plin de oameni ce se grabesc sa-si rataceasca drumul.

As vrea sa pot sa revin din nou la starea de gri. De negru chiar. Daca asta ar insemna sa vad unii oameni din jurul meu colorati. Colorati si cu soare in privire. Oare n-as putea sa-i colorez cu acuarele...?

Cum se face ca dorurile se nasc pentru persoane la care nu te asteptai? Si cum stii daca e dor adevarat sau dor care suplineste absenta vreunui alt sentiment? Ar trebui doar sa astepti si sa vezi? Nu imi place asteptarea. Vreau sa stiu acum ce sunt toate astea.

Vreau sa fie mai mult decat o iluzie. Vreau sa fie adevarat. Vreau sa se simta adevarat. Vreau sa fie altfel.Vreau sa fie pace si raggae. Atat. Nimic mai mult, nimic mai putin. N-am nevoie de altceva. Doar de atat.

Song of the day: