Hai sa ne zambim.
Sa ne prefacem ca totul e perfect.
Ca nimic nu s-a schimbat.
Sa n-avem trecut.
S-avem ipocrizie in sange.
Sa fim oamenii frumosi ce s-au cunoscut atunci.
Sa n-avem prezent.
Sa ramanem in cerc. Vicios sau nu.
Sa nu fie triunghi. Sa nu invatam teoreme.
Sa n-avem nimic.
Sa fim doar noi.
Singuri. Simpli.
Si sa ne fie suficient.
Zici tu? Oricum ceva tot o sa aveti... e imposibil sa o luati de la un capat. Cel putin de la capatul ala.
RăspundețiȘtergereO data in viata, incepe si tu cu mijlocul. O sa vezi ca-i mai bine.
Nu cred c-am avut mijloc vreodata. Doar sfarsit si inceputuri vechi. Si toate, dar absolut toate, miroseau a carti vechi si mucegai. N-am avut un inceput decent, mah! Unul! De unde mijloc?!
RăspundețiȘtergere