Sta sa ploua. Prolog. Sa nu-mi fie dor de zile cu soare. Sa ma obisnuiesc cu ploaia. De parca cele mai frumoase amintiri nu le am din ploaie.
Pentru toti amatorii de carti. Nu de joc. Carti din alea cu miros de inceput sau sfarsit. Cititi Lolita de Vladimir Nabokov. Si Cartea nelinistirii de Fernando Pessoa. Sunt genul de carti ce le iubiti sau le urati profund. Eu le-am iubit.
Mi-a zis azi cineva: "Tu ori esti nebuna de legat si deci, inconstienta, ori ai foarte mult curaj sa o faci". Si ma gandeam ca poate e nevoie de un pic din amandoua sa poti sa iti incepi viata cu un geamantan. Si poate doza aia de inconstienta ar fi exact ceea ce unii ar avea nevoie. Doar ca le lipseste curajul. Indiferent de rezultat, inceputul se simte promitator.
O sa-mi fie foarte dor de orasul asta inghesuit. Si de oamenii lui. O sa-mi fie dor de treapta aia rupta, de care, invariabil, ma impiedic in fiecare zi. De pisica ce doarme in fiecare seara vis a vis pe un pervaz. De teancul de carti de pe masa. de teancul de carti de sub scaun. De oameni pe care i-am vazut crescand. De oameni mai ai mei decat ai altora. De familiaritate. Am ajuns plina de doruri.
Stateam linistita pe mess. Si intra sa vorbim un om animalut drag. Termin de vorbit cu ea si ma loveste asa o melancolie.... si incep sa plang. Asta mi-a umplut paharul. L-a facut sa dea pe afara. Imi lipsesti.
Imi place felul in care ma linistesti. Si muzica ta. De fapt, cred ca imi placi tu. Doar putin. Nu ti-o lua in cap. Nu e cazul. Da, stiu, sentimentul e reciproc. Imi aduc aminte.
Laur, multumesc. De fapt, nici nu stii cat de mult apreciez. Promit, iti fac o cafea atunci cand ajungi. Sau un ceai. Sau dau o bere. Ce vrei tu. Esti... esti.
"Esti fericita?" - "Nu stiu. Tu esti fericit?"- "In momentul asta, da."- "Ce ti-a venit?" - "Sunt fericit cand sunt cu tine. Esti gura mea de aer proaspat" - "...." - "Nu tre sa imi zici nimic. Stiu deja, ochii tai spun povesti".
Song of the day:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu