Let's talk. Like really talk.

Tu nu vi decat atunci cand lucrurile-s aiurea. Si in ultimul timp, vi des. Poate mai des decat ar trebui. Si nu pot sa nu ma intreb daca vi cu un motiv. Poate ca lucrurile-s mai aiurea decat vreau eu sa constientizez. Stiu ca ai dreptate. Mi-ar placea sa stam si sa mancam portocale. Si sa bem cioco calda. Si sa radem de tragicul situatiei. Mi-e dor sa-mi zici "hai kiddo ca poti", ca sincer, nu stiu daca mai pot. Sau daca mai vreau. Sau, cel putin, daca imi mai pasa. Bai, mi-e a dracu de dor sa-mi taci. Sa tacem impreuna si apoi sa incepem sa radem, ca stiam amandoi la ce ne gandeam. Si mi-e a dracu de dor de multe lucruri, dar am crescut si-acum nu mai e permis sa spui mi-e dor. Sau cel putin ma doare. Imi lipsesti. In cel mai sincer si mai gri mod posibil. La modul la care azi, m-am intins pe covor si nu stiam daca as vrea sa ma mai ridic. Si-asteptam sa vi si sa te intinzi langa mine si sa ma-ntrebi cat e de groasa. Si sa-ti zic ca ma... e groasa rau, dar sa ramai langa mine. Mi-e dor de dansatul prin casa, de fericire si mi-e dor sa-mi luceasca ochii. Nimic nu mai e la fel. Nimic nu o sa mai fie la fel. Fericirea-i mai provizorie decat era. Si mie mi-e a naibii de dor de noi. De oamenii aia care gaseau rezolvari la cele mai improbabile chestii, de noi aia care stiam ca o sa fie bine intr-o zi. Mi-e dor bai.... si nu-mi trece. Se pune in stand-by, devine difuz, alteori se coloreaza, dar ramane ma, ramane. Si stiu ca tu ziceai ca oamenii iti raman in piele si in ochi si in maduva oaselor, dar nu te-am crezut. Pana atunci cand mi-am gasit oamenii in piele. Imi lipseste omul care avea curaj sa-mi vorbeasca atunci cand nu vroiam sa ascult. Si omul care imi tipa atunci cand nu stiam sa ascult. Ma bucur totusi ca vi.