De data asta nu scriem cu virgule. Incepem sa le punem si puncte. Si aici intervine tragedia. Dupa virgula, mai tragem de idei, le mai lungim, mai prelungim agonia inca putin. Dupa puncte si virgule, se termina ideile, aspiratiile, se termina cuvintele spuse in soapta si cu lumini stinse.
In general, cand iti intervin punctele in sistem, e glitch. Ceva face boom boom pow, si se lasa cu stelute colorate in aura proprie. Si alea nu-s de fericire ca pamantu-i rotund si oamenii prosti, e ca cineva ti-a schimbat yala de la casa si ai ramas ca boul pe afara, sau ca ai inchis tocmai geamul pe care trebuia sa intri in caz ca ti-ai pierdut cheile prin niste oameni. Din nou. A "n"-a oara cand o faci. Ce o sa faci cand nu-ti mai deschide nimeni?...
Orice fel de punct e daunator. E semn ca s-a terminat. Si nu in modul ideal, ci in modul in care zici "hai sa bem". Si la un moment dat, ajungi sa bei tu cu umbra-ti, pentru ca restul sunt pe sub mese. Sau pe sub scaune. Sau vad spiridusi si unicorni, ca habar n-au avut sa bea vreodata. Singuri sau cu cineva.
Punctele sunt pentru cand lasi oameni sa plece, cand trantesti usi, cand refuzi sa mai intri pe fereastra, ca ti-ai rupt ciorapii de "n+1" ori. Sunt pentru toate momentele in care paharele sunt prea pline si oamenii prea goi. Sau invers. Da, e invers;
Sa ne lasam loc de puncte si virgule, zic. Poate poate, intr-o zi, ne-aducem aminte ca am vrut candva sa iertam si sa-i uitam.
Song of the day:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu