Bai, am zis ca nu iti mai scriu. Ca nu mai vreau, ca nu mai stiu si ca nu mai pot. Si uite, ca iar am ajuns aici. Si iar, iti scriu. Pentru ca lor nu vreau sa le vorbesc si prefer sa iti scriu tie decat sa-le-orice lor. Intelegi? E simplu, nu? Asa ma gandeam si eu.
Beau Cola, in sticla de sticla si imi tot trec idei prin cap ce as putea face din sticla aia. Si-mi iese creativitatea prin toate orificiile, vorba ta insa mi-e asa sa pun lucrurile in practica. Cred ca, totusi, voi pastra sticlele. Cine stie, poate apare vreun later edit.
Inca ma bag in vietile oamenilor. Cu intentii onorabile, dar ma bag. Si dupa aia stau si ma intreb, de ce dracu m-am bagat mah? De ce?! Cand puteam sa stau foarte bine in carapacea mea si nu ma durea nimic. Mi-a trebuit mie simt civic si constiinta si acum m-am trezit minge de fotbal in curtea scolii. Si-am intrat si ca proasta incaltata si mi-am murdarit Conversii de noroiul lor. Tre`musai sa ii spal. Si sa stau naibii in carapacea mea. Am ametit de la atata lovit cu picioarele in carapace.
Am vrut sa raman. Sa dau cu piciorul la tot si sa raman. Pentru oameni. Incredibil, nu? Stiu. Nu-mi da in cap cu nimic. M-am trezit. Plec. Si nu ma mai intorc. Nu am la ce. Viata-i dura, nu? Am invatat-o si pe asta deja. Va fi doar o problema de saptamani, sau de zile, pana cand oamenii pentru care vroiam sa raman, vor trece peste. Si vor uita. Toate se uita. Toate.
Bai, e rau. Pe zi ce trece tot mai rau. Nu e ca si cum as avea prea multe alegeri de facut, nu crezi? Le-au facut altii inaintea mea. Am invatat multe saptamanile astea. Da, mah, fi fericit. Aveai dreptate. Ti-o mai zic inca o data, sa fi sigur ca ai auzit bine. Aveai dreptate. Da` tu nu mai ai de gand sa dai gres? Niciodata? Aiurea. Lasa, ma conformez. Eu lor. Ei, niciodata mie.
Suntem oameni mari, nu? Ne asumam greseli, esecuri si cuvinte aruncate. E in regula sa ne judece, sa se supere si sa ne arunce la gunoi. E in regula sa ne asumam posibilitatea unui "am gresit", chiar daca ne vine greu sa zicem "imi pare rau". E in regula sa trecem linii si sa ne rupem picioarele in gropi. Asa ne maturizam. Asa crestem si schimbam perspective. Tot raul spre bine?
La dracu ca tot aici ajung. Inevitabil, tot la tine. Iremediabil. Tot tu esti aici sa asculti. Tot tu esti aici sa taci. Dupa tot timpul asta. Ce cacat. Dupa cat am incercat sa te incui afara, ti-am deschis iar usa. Mama ei de yala ca n-am schimbat-o.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu